7 aprilie - ziua mondiala a sanatatii. ziua sanatatii mele. astazi sarbatoresc fix 2 luni de cand am renuntat la tigari. sper eu ca definitiv. eram o fumatoare inraita, pot sa spun. m-am apucat de fumat asa cum se apuca majoritatea: din teribilism, pe vremea liceului. in clasa a noua am gustat prima tigara, dupa blocuri, la iesirea de la ore. pregatirea o faceam singura, acasa, inchisa in baie, si privindu-ma adimirativ in oglinda... adesea mi se facea rau, ma tranteam in pat, dar imi reveneam. nu a durat mult pana am reusit sa invat sa trag cu forta din tigara. primele tigari erau furate din pachetele parintilor, apoi am inceput sa imi cumpar din cele varsate, apoi au aparut minipachetele de 10 tigari. acestea erau ideale, pentru ca erau si mai ieftine si mult mai usor de ascuns. de ascuns...pentru o perioada destul de scurta. ai mei m-au "mirosit" imediat. au urmat certuri, dar in definitiv am ajuns sa fumez cu mama prima tigara, in galerii, la o cofetarie. apoi tigara a devenit obiceiul meu de placere, de relaxare. o perioada foarte lunga nu mi-am pus deloc semnde de intrebare, nu m-am gandit ca ar putea sa ma afecteze prea mult. cu timpul insa, mi-am dat seama ca tutunul incepuse sa ma afecteze. ma simteam lipsita de vlaga, nu mai aveam forta, oboseam repede, adesea mi se facea rau. in plus ajunsesem sa fumez destul de mult si astfel se simtea si la portofel. de cativa ani imi propusesem sa ma las. am mai avut cateva tentative. numai ca nu foarte multa vointa... astfel, dupa numai cateva zile reveneam la vechiul obicei, acela de a-mi aprinde o tigara. totul a plecat de la o noapte cand am visat urat. nu avea legatura cu fumatul. nu vreau sa intru in amanunte, cert este faptul ca in noaptea aceea, in preajma anului nou, m-am hotarat sa imi fac o "lista a dorintelor". pentru anul ce urma sa vina. si asa, printre alte dorinte pe care mi le-am asternut pe hartie si pe care urma (urmeaza) sa le indeplinesc s-a gasit si "ma voi lasa de fumat". nu ma asteptam sa renunt totusi la inceputul anului. in sinea mea ma gandeam ca voi incerca, poate spre finele anului sa ma las. numai ca...surpriza...din senin...am zis "de azi nu mai fumez". nu a fost de la "1", "de luni", ci dintr-o zi de vineri, 7 februarie. primele zile au fost mai grele. un pachet de tigari din plante, cu aroma de menta mi-a facut cu ochiul intr-o seara cand eram la cumparaturi. am acceptat sa il cumpar in ideea de a mai fuma cate o tigara din plante atunci cand simteam ca nu ma pot stapani. procedeul chiar a dat rezultat. din cand in cand mai fumam cate o tigara, zapaceam pe toata lumea cu mirosul ei (mirosea groaznic). aproximativ o luna am fumat din pachetul respectiv. eu consider ca mi-a fost de foarte mare ajutor. practic m-a facut sa renunt pe parcurs cel putin la gestul de a fuma. acum zace undeva intr-un dulap, cu cateva tigari rupte in el. in vacanta la roma, am simtit nevoia sa fumez o tigara din tutun alaturi de un spumos capuccino. zis si facut. numai ca am avut parte de o surpriza. la primul fum, acesta mi s-a oprit in gat, facandu-ma sa tusesc si sa simt un gust oribil in gura. am aruncat tigara imediat. si mi-am zis "chiar nu mai pot fuma". si am simtit o usurare. mai nou, a inceput chiar sa ma deranjeze fumul de tigara. si mai ales mirosul. ma bucur pentru mine ca am reusit sa ma las de tigari. sper din tot sufletul sa nu fiu ispitita sa ma reapuc! acum simt cu adevart ca duc o viata mult mai sanatoasa. m-am apucat de sport si parca incerc sa mananc mai sanatos. recunosc, m-am ingrasat putin (dar asta si datorita faptului ca nu am activitate), dar pentru mine e un lucru bun. as putea sa spun chiar ca am ajuns la o greutata "numai buna". de lasat de fumat, oricine se poate lasa. iti trebuie decat vointa! si vointa cu totii trebuie sa avem!
marți, 7 aprilie 2009
azi sarbatoresc sanatatea!
7 aprilie - ziua mondiala a sanatatii. ziua sanatatii mele. astazi sarbatoresc fix 2 luni de cand am renuntat la tigari. sper eu ca definitiv. eram o fumatoare inraita, pot sa spun. m-am apucat de fumat asa cum se apuca majoritatea: din teribilism, pe vremea liceului. in clasa a noua am gustat prima tigara, dupa blocuri, la iesirea de la ore. pregatirea o faceam singura, acasa, inchisa in baie, si privindu-ma adimirativ in oglinda... adesea mi se facea rau, ma tranteam in pat, dar imi reveneam. nu a durat mult pana am reusit sa invat sa trag cu forta din tigara. primele tigari erau furate din pachetele parintilor, apoi am inceput sa imi cumpar din cele varsate, apoi au aparut minipachetele de 10 tigari. acestea erau ideale, pentru ca erau si mai ieftine si mult mai usor de ascuns. de ascuns...pentru o perioada destul de scurta. ai mei m-au "mirosit" imediat. au urmat certuri, dar in definitiv am ajuns sa fumez cu mama prima tigara, in galerii, la o cofetarie. apoi tigara a devenit obiceiul meu de placere, de relaxare. o perioada foarte lunga nu mi-am pus deloc semnde de intrebare, nu m-am gandit ca ar putea sa ma afecteze prea mult. cu timpul insa, mi-am dat seama ca tutunul incepuse sa ma afecteze. ma simteam lipsita de vlaga, nu mai aveam forta, oboseam repede, adesea mi se facea rau. in plus ajunsesem sa fumez destul de mult si astfel se simtea si la portofel. de cativa ani imi propusesem sa ma las. am mai avut cateva tentative. numai ca nu foarte multa vointa... astfel, dupa numai cateva zile reveneam la vechiul obicei, acela de a-mi aprinde o tigara. totul a plecat de la o noapte cand am visat urat. nu avea legatura cu fumatul. nu vreau sa intru in amanunte, cert este faptul ca in noaptea aceea, in preajma anului nou, m-am hotarat sa imi fac o "lista a dorintelor". pentru anul ce urma sa vina. si asa, printre alte dorinte pe care mi le-am asternut pe hartie si pe care urma (urmeaza) sa le indeplinesc s-a gasit si "ma voi lasa de fumat". nu ma asteptam sa renunt totusi la inceputul anului. in sinea mea ma gandeam ca voi incerca, poate spre finele anului sa ma las. numai ca...surpriza...din senin...am zis "de azi nu mai fumez". nu a fost de la "1", "de luni", ci dintr-o zi de vineri, 7 februarie. primele zile au fost mai grele. un pachet de tigari din plante, cu aroma de menta mi-a facut cu ochiul intr-o seara cand eram la cumparaturi. am acceptat sa il cumpar in ideea de a mai fuma cate o tigara din plante atunci cand simteam ca nu ma pot stapani. procedeul chiar a dat rezultat. din cand in cand mai fumam cate o tigara, zapaceam pe toata lumea cu mirosul ei (mirosea groaznic). aproximativ o luna am fumat din pachetul respectiv. eu consider ca mi-a fost de foarte mare ajutor. practic m-a facut sa renunt pe parcurs cel putin la gestul de a fuma. acum zace undeva intr-un dulap, cu cateva tigari rupte in el. in vacanta la roma, am simtit nevoia sa fumez o tigara din tutun alaturi de un spumos capuccino. zis si facut. numai ca am avut parte de o surpriza. la primul fum, acesta mi s-a oprit in gat, facandu-ma sa tusesc si sa simt un gust oribil in gura. am aruncat tigara imediat. si mi-am zis "chiar nu mai pot fuma". si am simtit o usurare. mai nou, a inceput chiar sa ma deranjeze fumul de tigara. si mai ales mirosul. ma bucur pentru mine ca am reusit sa ma las de tigari. sper din tot sufletul sa nu fiu ispitita sa ma reapuc! acum simt cu adevart ca duc o viata mult mai sanatoasa. m-am apucat de sport si parca incerc sa mananc mai sanatos. recunosc, m-am ingrasat putin (dar asta si datorita faptului ca nu am activitate), dar pentru mine e un lucru bun. as putea sa spun chiar ca am ajuns la o greutata "numai buna". de lasat de fumat, oricine se poate lasa. iti trebuie decat vointa! si vointa cu totii trebuie sa avem!
luni, 6 aprilie 2009
ganduri de bun venit :)
bun venit pe acest blog. deocamdata nu veti avea prea multe de citit, dar, cu timpul, poate acest blog va va atrage atentia. numai de bine sa auzim!
vacanta la roma
desi scurta, asteptam vacanta de foarte multa vreme. am ajuns la roma seara, tarziu. cunoasteam strazile din hartile pe care le aveam intiparite in minte. am ajuns nesperat de repede la hotel. hotelul, cu un aer foarte vechi, cu un miros putin inchis... prima impresie cand am ajuns in camera: am crezut ca sunt inca pe un hol. camera era foarte mare, foarte inalta, cu niste draperii imense, peretii de o culoare albastruie... o camera rece, dar care pana la urma ne-a primit si ne-a odihnit in cele trei nopti petrecute acolo. in seara aceea am mers sa vedem imprejurimile. prima impresie lasata nu a fost chiar pe placul meu... am zis sa revenim in camera si sa incepem de a doua zi sa vizitam. intr-adevar, a doua zi, dis-de-dimineata orasul arata altfel. era vesel, agitat. auzisem ca vaticanul ar fi cireasa de pe tort. multe recomandari spuneau sa fie vizitat ultimul, ca sa mai poti admira si celelalte minunatii ale romei. deoarece afara era frig si batea vantul, am decis sa mergem la vatican, unde vizitam mai mult interioare. zis si facut. nu peste mult timp eram la o coada interminabila pentru a intra la muzeele vaticanului. asteptarea insa nu a fost lunga. in interior te fascinau toate muzeele. care mai de care mai impresionante. statui, picturi, covoare imense tesute, etc. toate acestea duceau spre cunoscuta capela sixtina. intr-adevar isi merita faima datorita picturilor lui michelangelo. cu pasi repezi, ne-am indreptat spre basilica san pietro. ne-a fascinat la prima vedere piata vaticanului, cea plina de lume. am admirat, ne-am bucurat, ne-am relaxat. e o splendoare ce nu poate fi descrisa in cuvinte. basilica san pietro, cu toate luminile angelice ce intrau prin ferestre era de o frumusete rara. am urcat apoi aproximativ 600 de scari pentru a admira peisajul de pe cupola. intr-adevar: mirific!!!
de la vatican ne-am indreptat cu pasi marunti spre centrul romei. in drum, am trecut pe langa castel sant'angelo, am trecut tibrul, am luat-o prin piata navona, pe langa monumentul vittorio emanuel, am vazut columna lui traian...si usor...usor am ajuns, spre seara, ravasiti de vant si epuizati de durerea picioarelor in camera de hotel cu gandul sa ne refacem putin si sa pornim la drum. nu a mai fost cazul. picioarele, odata vazute intinse in pat nu au mai vrut sa coboare. astfel ca, abia a doua zi de dimineata am mai putut iesi din camera, din nou, la drumetie. aveam un traseu stabilit, pe care, de altfel am reusit sa il finalizam. astfel: basilica santa maria maggiore, colosseumul, forul roman, palatinul, capitolliumul (langa capitollium am dat intamplator peste celebra lupoaica. spre dezamagirea noastra, lupoiaca de la noi, de la romana, e de vreo doua ori mai mare), piata matei, pantheonul, fontana di trevi, piata spaniola cu scarile, piata di popolo, etc... asteptam cu narabdare sa vad fontana di trevi si piata spaniei. fontana di trevi e foarte frumoasa, am stat foarte mult timp sa o admiram, am facut foarte multe poze. in schimb, am ramas dezamagita de scarile spaniole. inafara de faptul ca nu aveai unde sa arunci un ac de atata lume, dezamagirea a venit din lipsa florilor care trebuiau sa impodobeasca scarile... seara am ajuns epuizati, cu batai la picioare...ne-am odihnit, iar spre noapte am luat-o iar la pas pentru a mai admira fontana di trevi si piata navona. tot atunci, tarziu, in noapte, am mancat cele mai bune paste carbonara. planul pentru urmatoare zi, ultima de altfel, a fost un traseu pe un drum mai putin vizitat, si anume prin cartierul trastevere, situat pe una dintre colinele romei. de sus se putea vedea roma in toata splendoarea ei. drumul duce...incet dar sigur.... spre...vatican. da, am vrut sa ne reintoarcem la vatican. pe o vreme mult mai frumoasa, am zabovit cateva ore in piata san pietro, am mai vizitat basilica si ne-am luat ramas bun, promitandu-ne ca vom reveni in acest loc atat de drag. cu regret, de la vatican am luat metroul pana la periferia romei. periferie care semnaa cu o mica romanie. aveam impresia ca deja am ajuns in tara. de aici am luat autobuzul pana la aeroport, de unde am aterizat direct la noi acasa. masina ne astepta cuminte, in noapte, in parcare, lasata singurica timp de 3 nopti. am pornit spre ploiesti...dar gandul ne-a rams pentru cateva zile tot la roma, acolo unde, cu siguranta vom reveni, pentru ca este mult prea frumos....
de la vatican ne-am indreptat cu pasi marunti spre centrul romei. in drum, am trecut pe langa castel sant'angelo, am trecut tibrul, am luat-o prin piata navona, pe langa monumentul vittorio emanuel, am vazut columna lui traian...si usor...usor am ajuns, spre seara, ravasiti de vant si epuizati de durerea picioarelor in camera de hotel cu gandul sa ne refacem putin si sa pornim la drum. nu a mai fost cazul. picioarele, odata vazute intinse in pat nu au mai vrut sa coboare. astfel ca, abia a doua zi de dimineata am mai putut iesi din camera, din nou, la drumetie. aveam un traseu stabilit, pe care, de altfel am reusit sa il finalizam. astfel: basilica santa maria maggiore, colosseumul, forul roman, palatinul, capitolliumul (langa capitollium am dat intamplator peste celebra lupoaica. spre dezamagirea noastra, lupoiaca de la noi, de la romana, e de vreo doua ori mai mare), piata matei, pantheonul, fontana di trevi, piata spaniola cu scarile, piata di popolo, etc... asteptam cu narabdare sa vad fontana di trevi si piata spaniei. fontana di trevi e foarte frumoasa, am stat foarte mult timp sa o admiram, am facut foarte multe poze. in schimb, am ramas dezamagita de scarile spaniole. inafara de faptul ca nu aveai unde sa arunci un ac de atata lume, dezamagirea a venit din lipsa florilor care trebuiau sa impodobeasca scarile... seara am ajuns epuizati, cu batai la picioare...ne-am odihnit, iar spre noapte am luat-o iar la pas pentru a mai admira fontana di trevi si piata navona. tot atunci, tarziu, in noapte, am mancat cele mai bune paste carbonara. planul pentru urmatoare zi, ultima de altfel, a fost un traseu pe un drum mai putin vizitat, si anume prin cartierul trastevere, situat pe una dintre colinele romei. de sus se putea vedea roma in toata splendoarea ei. drumul duce...incet dar sigur.... spre...vatican. da, am vrut sa ne reintoarcem la vatican. pe o vreme mult mai frumoasa, am zabovit cateva ore in piata san pietro, am mai vizitat basilica si ne-am luat ramas bun, promitandu-ne ca vom reveni in acest loc atat de drag. cu regret, de la vatican am luat metroul pana la periferia romei. periferie care semnaa cu o mica romanie. aveam impresia ca deja am ajuns in tara. de aici am luat autobuzul pana la aeroport, de unde am aterizat direct la noi acasa. masina ne astepta cuminte, in noapte, in parcare, lasata singurica timp de 3 nopti. am pornit spre ploiesti...dar gandul ne-a rams pentru cateva zile tot la roma, acolo unde, cu siguranta vom reveni, pentru ca este mult prea frumos....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
